Iran și Oman poartă discuții pentru stabilirea unui sistem permanent de taxare a navelor care tranzitează Strâmtoarea Hormuz, o mișcare care ar putea crește costurile globale ale energiei și ar putea adăuga presiuni inflaționiste la nivel mondial. Negocierile, raportate de surse regionale, vizează crearea unei structuri de tarife fixe pentru această strâmtoare îngustă prin care trece aproximativ o cincime din petrolul mondial.
De ce contează strâmtoarea
Strâmtoarea Hormuz leagă Golful Persic de Golful Oman și de oceanul deschis. Aproximativ 20 de milioane de barili de țiței și produse petroliere tranzitează zilnic această zonă, făcând-o cel mai important punct de strangulare pentru aprovizionarea globală cu energie. Orice perturbare sau cost suplimentar se resimte rapid pe piețe. O taxă permanentă – spre deosebire de amenințări ocazionale sau taxe ad-hoc – ar reprezenta o schimbare structurală în modul de gestionare a căii navigabile.
Ce implică negocierile
Detaliile rămân limitate. Niciunul dintre guverne nu a confirmat public discuțiile și nici nu a prezentat o structură propusă a taxelor. Oman, care împarte controlul coastei sudice a strâmtorii cu Iranul, a jucat istoric un rol de mediere în disputele maritime regionale. Iranul, la rândul său, a afirmat de mult timp dreptul său de a reglementa traficul prin strâmtoare în temeiul dreptului internațional. Cele două țări lucrează acum la un sistem care, potrivit relatărilor, s-ar aplica tuturor navelor comerciale.
Consecințe economice potențiale
Analiștii evidențiază două efecte imediate. În primul rând, costurile mai mari de tranzit ar fi probabil transferate către cumpărătorii de țiței și gaz natural lichefiat, crescând prețurile de livrare pentru importatorii din Asia, Europa și nu numai. În al doilea rând, cheltuiala suplimentară s-ar putea reflecta în inflația generală, deoarece costurile energetice afectează aproape toate sectoarele – de la transport la producție. Impactul exact depinde de mărimea taxei și de posibilele măsuri de retorsiune din partea națiunilor maritime sau a Marinei SUA, care patrulează în strâmtoare pentru a asigura libertatea de navigație.
Negocierile sunt în desfășurare, fără un termen limită pentru un acord final. Dacă se implementează un sistem de taxare, acesta ar marca prima dată când se percepe o taxă permanentă pentru toate tranzitele prin strâmtoare. Companii de transport maritim și comercianți de petrol urmăresc îndeaproape situația, dar următorul pas imediat – un anunț oficial din partea Teheranului sau Mascatului – nu a fost încă făcut.
