Președintele Donald Trump a semnalat că ar accepta o limită de 20 de ani pentru programul nuclear al Iranului ca parte a unui potențial acord, o schimbare notabilă față de insistența sa anterioară privind o încetare permanentă a activităților de îmbogățire ale Teheranului. Această deschidere, relatată de mai multe publicații, marchează prima dată când Trump a menționat public un termen specific pentru limitarea activității nucleare iraniene.
O abatere de la poziția dură
De când a părăsit acordul nuclear din 2015 în 2018, Trump a urmat o campanie de „presiune maximă” prin sancțiuni menite să paralizeze economia Iranului. Administrația sa a cerut în mod repetat ca Iranul să oprească orice îmbogățire a uraniului. Propunerea de 20 de ani reflectă durata restricțiilor cheie din Planul Comun de Acțiune (JCPOA), care limita îmbogățirea la o puritate de 3,67% timp de 15 ani. Diferența acum este că însuși Trump lansează această cifră.
Semnul dat de președinte vine pe fondul extinderii programului nuclear iranian dincolo de limitele JCPOA. Nivelurile de îmbogățire au ajuns la 60%, la doar un pas tehnic de calitatea pentru arme. Inspectorii internaționali raportează că Iranul dispune acum de suficient material pentru mai multe bombe, dacă ar alege să îl militarizeze.
Ce ar însemna o limită de 20 de ani
O limită de 20 de ani ar îngheța capacitatea de îmbogățire a Iranului la un nivel convenit, probabil mai scăzut decât producția actuală, în schimbul relaxării sancțiunilor americane. Negociatorii vor trebui să stabilească procedurile de verificare, plafonul exact de îmbogățire și ce se întâmplă după două decenii. Criticii susțin că o limită de timp doar amână problema. Susținătorii replică faptul că oferă timp pentru o soluție mai permanentă și un cadru clar pentru inspecții.
Oficialii iranieni nu au răspuns în mod public propunerii specifice de 20 de ani. În trecut, Teheranul a insistat asupra unei încetări complete a sancțiunilor înainte de orice reducere a activității nucleare. Economia Iranului este sub o presiune severă, cu o inflație de peste 40% și exporturile de petrol în scădere accentuată.
Reacții și pași următori
Atât durii din Washington, cât și din Teheran au motive să se opună oricărui compromis. Unii parlamentari republicani au numit plafonul de 20 de ani o concesie care recompensează agresiunea iraniană. Nu au fost programate discuții formale, dar semnalul ar putea deschide un canal diplomatic. Administrația nu a oferit detalii dacă oferta este condiționată sau include alte probleme, precum programul de rachete balistice al Iranului sau sprijinul pentru proxii regionali.
Deocamdată, întrebarea este dacă această deschidere va duce la negocieri sau va rămâne o notă de subsol. Nu au fost stabilite termene și nu au fost numiți emisari. Mingea, după cum se spune, este în terenul Iranului – dar terenul încă nu a fost construit.
