Președintele rus Vladimir Putin a oferit să depoziteze uraniul îmbogățit al Iranului pe teritoriul Rusiei, o propunere care i-ar putea oferi Moscovei un rol central în dezamorsarea îndelungatului conflict dintre Teheran și Washington. Oferta, făcută publică pe fondul tensiunilor crescute dintre SUA și Iran, atinge unul dintre cele mai sensibile aspecte ale programului nuclear iranian: stocul de material îmbogățit pe care țările occidentale se tem că ar putea fi folosit pentru a construi o bombă.
Un potențial tampon pentru tensiunile nucleare
Conform propunerii, Iranul ar transporta uraniul îmbogățit către o instalație din Rusia, eliminând efectiv materialul de sub controlul iranian. Această înțelegere ar răspunde unei cerințe cheie a comunității internaționale – asigurarea că uraniul îmbogățit al Iranului rămâne sub monitorizare strictă și nu poate fi deviat în scopuri militare. Pentru Washington, care a acuzat Iranul că se apropie de îmbogățirea la nivel de armament, planul ar putea servi drept o garanție verificabilă. Ideea nu este complet nouă: un acord din 2015 cu Iranul, Planul Comun de Acțiune Cuprinzător (JCPOA), permitea un transfer similar de uraniu îmbogățit către Rusia în schimbul de uraniu brut. Acel acord a eșuat după retragerea SUA în 2018, iar tensiunile nu au făcut decât să crească de atunci.
Calculul diplomatic al Rusiei
Oferta Moscovei îl poziționează pe Putin ca potențial mediator între doi adversari cu care menține relații de lucru. Rusia a căutat de mult timp să joace un rol de echilibru în Orientul Mijlociu, păstrând canale deschise atât cu Iranul, cât și cu Occidentul. Oferindu-se să găzduiască uraniul îmbogățit al Iranului, Putin și-ar putea consolida poziția în discuțiile privind ne-proliferarea nucleară, sporind în același timp imaginea de om de stat într-o regiune volatilă. Mișcarea implică și stimulente economice și strategice: i-ar oferi Rusiei o supraveghere directă asupra unei părți din lanțul de aprovizionare nuclear al Iranului și i-ar adânci influența asupra programului atomic al Teheranului.
Ce înseamnă propunerea pentru ne-proliferare
Depozitarea uraniului îmbogățit pe teritoriul Rusiei nu ar reduce capacitatea de îmbogățire a Iranului – Teheranul ar putea produce în continuare material nou – dar ar limita stocul existent astăzi. Pentru susținătorii ne-proliferării, această limitare este crucială. Cumpără timp pentru diplomație și reduce riscul ca o schimbare politică bruscă la Teheran să pună cantități mari de uraniu îmbogățit la dispoziția fabricării de arme. Propunerea ocolește, de asemenea, problema spinoasă a trimiterii materialului în afara regiunii, ceea ce Iranul a respins istoric. Rusia oferă o destinație apropiată geografic de Iran și acceptabilă din punct de vedere politic atât pentru Teheran, cât și pentru Occident.
Întrebări fără răspuns
Nu este clar dacă Iranul va accepta oferta. Teheranul s-a opus în trecut la transportarea uraniului îmbogățit în străinătate, considerând-o o pierdere de suveranitate și un instrument de negociere. Statele Unite nu au reacționat public la propunere, dar orice acord care menține limitele de îmbogățire fără o înțelegere mai amplă va fi probabil supus unui control strict din partea durilor din ambele tabere. Propunerea așteaptă acum un răspuns de la Teheran și Washington. Dacă Iranul va fi de acord cu planul și cum va răspunde Washingtonul va determina dacă această propunere va trece dincolo de cuvinte.
