NEAR Intents, un serviciu de swap cross-chain, a declarat că a identificat și a respins transferuri în valoare de peste 50 de milioane de dolari conectate la hackerul Bitget. Majoritatea fondurilor respinse au fost apoi mutate prin alți furnizori, potrivit serviciului.
Episodul a devenit un prim test al designului „permissionless” al proiectului — afirmația că oricine poate schimba active între lanțuri fără intermediari.
Ce spune NEAR Intents că a prins
Serviciul a semnalat transferurile încercate și a refuzat să le proceseze, potrivit propriului său cont. Nu a numit hackerul și nu a precizat când au avut loc încercările. Fondurile care au fost respinse nu s-au oprit din mișcare; majoritatea au trecut prin alți furnizori, a declarat serviciul.
Acest detaliu contează. Sugerează că blocarea unei tranzacții la un furnizor nu scoate banii din circulație — doar îi împinge către un serviciu care îi va accepta. Pentru un proiect care se promovează ca permissionless, aceasta este partea inconfortabilă: aceeași deschidere care permite oricui să facă swap permite și fondurilor furate să încerce un swap.
Problema permissionless
Sistemele permissionless sunt construite să funcționeze fără un intermediar. Fără aprobarea contului, fără revizuire manuală, fără cineva care decide cine merită acces. Aceasta este promisiunea. De asemenea, de aceea aceste servicii sunt atractive pentru persoanele care mută fonduri pe care preferă să nu le explice.
NEAR Intents nu a spus cum a identificat transferurile legate de Bitget sau ce criterii a folosit pentru a le respinge. De asemenea, nu a spus dacă intenționează să continue verificarea tranzacțiilor în viitor. Acestea sunt întrebările care vor modela modul în care rezistă afirmația de permissionless a proiectului. Dacă poate bloca 50 de milioane de dolari când dorește, eticheta „permissionless” devine complicată. Dacă poate bloca doar o parte — iar restul iese pe ușă către un concurent — atunci eticheta rezistă, dar valoarea de securitate este limitată.
Ce a lăsat în urmă hack-ul
Hackerul Bitget este sursa fondurilor în cauză. Faptele nu spun cât s-a furat de la Bitget, când a avut loc breșa sau dacă cineva a fost acuzat. Ce este clar este că o parte din bani este încă în mișcare și caută locuri care îi vor procesa.
Acesta este tiparul în astfel de cazuri: după un hack, activele furate sunt divizate, redirecționate și schimbate prin multiple protocoale. Fiecare oprire spală puțin mai mult din urmă. Un singur serviciu care respinge un transfer este o denivelare, nu un zid. Fondurile pe care NEAR Intents le-a respins au ajuns la alți furnizori, ceea ce înseamnă că urma nu s-a terminat — doar și-a schimbat banda.
Unde merg banii în continuare
Transferurile respinse sunt acum problema altcuiva. Furnizorii care le-au acceptat nu au fost numiți și nu există indicii că ar fi știut de unde provin banii. Aceasta este lacuna din sistem: verificarea este voluntară, inegală și la fel de bună precum disponibilitatea fiecărui serviciu de a verifica.
NEAR Intents nu a spus dacă va publica detalii despre tranzacțiile respinse sau le va împărtăși cu alți furnizori. De asemenea, nu a spus dacă va schimba modul în care verifică transferurile în viitor. Până când o va face, cifra de 50 de milioane de dolari rămâne o captură unică — reală, dar nu o soluție. Restul banilor sunt încă acolo, iar următorul swap este deja în așteptare.
