Iranul se pregătește să expedieze uraniu în China, o mișcare care ar putea destabiliza negocierile deja fragile dintre Washington și Teheran cu privire la reînvierea acordului nuclear. Transferul planificat, confirmat de oficiali familiarizați cu situația, riscă să inflameze tensiunile cu Statele Unite și să remodeleze echilibrul geopolitic în Orientul Mijlociu.
Planul și momentul său
Detaliile transportului de uraniu rămân limitate, dar momentul este critic. Negocierile pentru restaurarea Planului Comun de Acțiune din 2015 — din care SUA s-a retras în 2018 — sunt blocate de luni de zile. Iranul și-a extins constant programul nuclear, îmbogățind uraniu la niveluri care îngrijorează experții în neproliferare. Expedierea materialului în China ar oferi Teheranului o nouă ieșire pentru stocul său, ocolind potențial constrângerile pe care JCPOA urmărea să le impună.
China nu a comentat public acest aranjament. Dar disponibilitatea sa de a accepta uraniu iranian ar reprezenta o provocare directă la adresa sancțiunilor și presiunii diplomatice occidentale. Beijingul a aprofundat legăturile economice cu Teheranul în ultimii ani, semnând un acord de cooperare pe 25 de ani în 2021 care acoperă domenii precum energia, infrastructura și colaborarea militară.
Impactul asupra negocierilor nucleare
Transferul de uraniu complică un drum diplomatic deja dificil. SUA și aliații săi europeni au presat Iranul să revină la conformitatea cu JCPOA, inclusiv la limitări ale îmbogățirii și nivelurilor stocului. Dacă Iranul își mută uraniul îmbogățit în China, ar putea reduce influența pe care inspectorii și negociatorii o au pentru a monitoriza activitățile Teheranului.
Pentru Washington, această mișcare poate fi percepută ca o provocare. Administrația Biden a avertizat în repetate rânduri că avansurile nucleare ale Iranului reduc fereastra pentru un acord. Un oficial de rang înalt al Departamentului de Stat a declarat anul acesta că SUA nu va accepta un scenariu în care programul nuclear iranian este efectiv în afara domeniului de aplicare al inspecțiilor. Un transport de uraniu către China ar plasa o parte din acel program dincolo de raza de acțiune a Agenției Internaționale pentru Energie Atomică.
Ramificații geopolitice
Planul remodelează și tabloul strategic general. Rolul Chinei ca destinație pentru uraniul iranian îi consolidează poziția de actor-cheie în afacerile din Orientul Mijlociu, într-un moment în care Washingtonul încearcă să-și reafirme influența în regiune. Ar putea, de asemenea, să înrăutățească și mai mult relațiile SUA-China, adăugând o dimensiune nucleară disputelor existente privind comerțul, tehnologia și Taiwanul.
Iranul câștigă un partener de încredere în Beijing, unul care poate oferi acoperire diplomatică și canale financiare care ocolesc sancțiunile americane. Dar mișcarea implică și riscuri pentru Teheran. O provocare directă la adresa cadrului acordului nuclear ar putea determina o aplicare mai strictă a sancțiunilor americane, inclusiv penalități secundare asupra entităților chineze care manipulează uraniul.
Guvernele europene, care au încercat să medieze un compromis, se confruntă acum cu o poziție mai dură din toate părțile. Franța, Germania și Regatul Unit au insistat ca orice nou acord să restaureze complet supravegherea AIEA. Un transfer de uraniu către China ar submina acest obiectiv chiar înainte ca negocierile să se reia.
Ce urmează depinde de faptul dacă transportul va avea loc efectiv și de reacțiile fiecărei părți. SUA nu a emis încă un răspuns oficial, dar diplomații se așteaptă ca Washingtonul să ridice problema în viitoarele reuniuni multilaterale. Pentru moment, perspectivele acordului nuclear par și mai sumbre decât înainte.
