Regulatorii din Uniunea Europeană semnalează un punct orb comun printre firmele cripto care solicită autorizarea în cadrul cadrului Markets in Crypto-Assets (MiCA): cerința de 'substanță'. În cadrul MiCA, substanța nu este o căsuță de bifat pe un formular. Este un test empiric al faptului dacă o afacere operează cu adevărat din interiorul UE. Și majoritatea solicitanților, potrivit feedback-ului din procesul de aplicare, subestimează ce implică acest test.
Ce Înseamnă Cu Adevărat 'Substanța'
Regulamentul definește substanța prin dovezi concrete ale operațiunilor locale. O companie trebuie să demonstreze că are un birou fizic, angajează personal care ia decizii cheie în UE și desfășoară activități de bază din interiorul blocului. O adresă înregistrată și un director cu jumătate de normă nu sunt suficiente. Regulatorii caută o gestionare și un control real, zi de zi, la fața locului.
Aceasta reprezintă o schimbare față de abordările anterioare, când companiile puteau pur și simplu să se înregistreze într-un stat membru și să pretindă conformitatea. Testul de substanță al MiCA este conceput pentru a preveni așa-numitele firme de tip 'cutie poștală', care există doar pe hârtie. Natura empirică înseamnă că fiecare cerere este judecată pe baza faptelor sale specifice, nu pe promisiuni sau planuri.
De Ce Greșesc Majoritatea Solicitanților
Cea mai mare greșeală, spun surse implicate în proces, este să presupună că un birou mic în UE cu câțiva angajați îndeplinește cerința. Mulți solicitanți încearcă să își păstreze echipele principale în afara UE—la Londra, Singapore sau SUA—în timp ce mențin o prezență minimă într-un stat membru. Acest lucru nu trece testul empiric. Regulatorii pot și verifică unde sunt luate efectiv deciziile, unde sunt localizate serverele și unde se află cea mai mare parte a forței de muncă.
O altă eroare frecventă este subestimarea documentației necesare. Solicitanților li se cere să furnizeze organigrame detaliate, procese-verbale ale întâlnirilor și înregistrări ale persoanelor care au aprobat politicile cheie. Firmele care nu pot demonstra un lanț decizional clar în cadrul UE sunt trimise înapoi la planșa de desen.
Impactul Asupra Afacerilor Cripto
Pentru companiile care nu trec testul de substanță, consecințele sunt imediate. Cererea lor MiCA este respinsă sau pusă în așteptare, ceea ce înseamnă că nu pot oferi legal servicii pe piața UE. Unele firme au fost nevoite să își restructureze întreaga operațiune europeană, mutând personal superior sau înființând noi filiale. Procesul este costisitor și consumator de timp.
Regulamentul impune, de asemenea, conformitatea continuă. Odată aprobată, o firmă trebuie să își mențină substanța. Orice schimbare semnificativă—cum ar fi mutarea unui executiv cheie în afara UE—declanșează o reevaluare. Asta înseamnă că companiile nu pot trata substanța ca pe un obstacol unic.
Pe măsură ce aplicarea MiCA se intensifică, afacerile care nu au trecut încă testul de substanță vor trebui să își reevalueze amprenta în UE. Regulatorii se așteaptă să vadă mai multe cereri fie retrase, fie restructurate în lunile următoare. Întrebarea este câte firme sunt dispuse să facă investiția pe termen lung pe care o necesită substanța autentică în UE.
